Radu Paraschivescu este invitatul Cristinei Stănciulescu la INTERVIURILE GÂNDUL. În a treia parte a interviului exclusiv (publicat în premieră pe canalul YouTube al GÂNDUL), scriitorul, traducătorul și jurnalistul vorbește despre pachetul întreg care vinde o carte – autor, titlu, coperta, editură, dar și despre dorința sa de a scrie o carte cu tematică sportivă, despre imnurile marilor echipe de fotbal, adevărate zăcăminte de povești și simboluri.
Cristina Stănciulescu: Ce vinde o carte? Autorul, titlul, coperta, editura?
Radu Paraschivescu: Toate la un loc. Firește. Sunt multe cărți bune, care apar la edituri semi-anonime, pe care lumea nu le bagă în seamă. Sunt autori de ispravă care publică la edituri de care nu ai auzit. Ratează întâlnirea cu publicul.
De asemenea, toate editurile mari scot și tâmpenii. În Anglia procentul de chixuri e ceva mai mic. Numele autorului – dacă e brand, dar care e și bun, nu numai brand, despre care știi, pe care ai apucat să-l citești, pe care l-ai auzit vorbind, sigur că îl cauți, mai ales dacă acel scriitor are doza de diplomație să nu apară foarte des cu cărți, ceea ce eu nu fac, sunt invadator, de-a dreptul.
Publicul începe să-și construiască așteptarea, autorul știe că e așteptat, întâlnirea este la apogeu, cum a fost cu Melancolia lui Mircea Cărtărescu, a fost cartea târgului.
Cristina Stănciulescu: Te-ai gândit să scrii o carte, Ghidul Fotbalistului de Astăzi?
Radu Paraschivescu: Mi-am propus o singură carte cu tematică sportivă. Despre imnurile de echipă. Imnul mi se pare partea cea mai bună dintr-un meci. Acolo vezi multe, mai ales dacă ai de a face cu o echipă ca Italia sau din spațiul britanic sau un meci care are în spate și o poveste politică: Un meci de rugby între Anglia și Irlanda, pe un teren din Dublin unde s-au produs niște orori. Toată lumea din jurul acestor țări se așteaptă la huiduieli, dar a fost cristal, Anglia și-a cântat imnul, după care au explodat imnurile Irlandei și Irlandei de Nord, a fost ceva înălțător.
„Deșteaptă-te române” este un imn semi-funerar. E plângăreț, așa. Nu are zvâc. Trebuie să fie atât de bun încât să te rupă. Îmi place foarte mult imnul Olandei. Mi-ar fi plăcut să scriu o carte despre imnurile de echipă și imnurile naționale.
Singurul lucru vandabil sunt biografiile marilor sportivi. Altfel, să vin eu acum și să scriu nu știu ce poveste…Când există YouTube. Nu mi s-ar părea o miză.
INTERVIURILE GÂNDUL. Radu Paraschivescu, invitatul Cristinei Stănciulescu la „Gânduri Bune” – A doua parte